VERTIGE

Intelectualii nu își pot defini identitatea și nici condiția. Sau, cel puțin, nu au reușit în cadrul dezbaterii (moderată de Emil Hurezeanu), care a avut loc în urma colocviului cu tema: „Intelectualii şi puterea. Rolul intelectualilor în societatea democratică” (inițiativă lăudabilă a profesorului Vasile Boari – referindu-ne la contextul actual). Orgoliile au umbrit tentativa de a susține o dezbatere reală, transformând acțiunea într-un moment de plictis, anevoios, egocentric și critic. Intelectualii nu știu – nu vor să știe – care este rolul lor în societatea democratică pentru că nu identifică structura unui intelectual (Cine este el? Savantul?, Universitarul?, Academicianul? Practicianul?, etc.). „Suprastructura axiologică”, „identitatea intelectualului angajat” este anulată, potrivit profesorului Ștefan Borbely (UBB) de „casta politicienilor imbecili” și de „casta ziariștilor”. „România nu va ieși din balast atât timp cât vor exista politicienii imbecili și ziariștii care ne târăsc azi în noroi”, a comentat profesorul Borbely, susținând că responsabilitatea sa este de a lasă ceva în urmă (de pildă studii, articole, etc.). În replică, jurnalistul Emil Hurezeanu, l-a acuzat de absenteism precizând că poziția profesorului reprezintă un „act de livrare și de abandon” („statul în bibliotecă” și bursele în străinătate). Intelectualii nu au vrut să dezbată! Intelectualii de astăzi zâmbesc frumos, se îmbracă frumos, se comportă frumos. Intelectualii sunt doar intelectuali: ei vorbesc despre ei,  hulind elevat, rafinat, subtil autoritatea. Intelectualii se aud doar pe ei!

Din nefericire, am părăsit sala înainte de concluzii. Doar o singură încercare de dialog – praxiologică – din partea profesorului Gabriel Andreescu (SNSPA): autonomia universitară. „Este un abuz din partea Guvernului României - să ne spună de ce are nevoie universitatea!. Abuz care ne umilește, ne afectează și care reprezintă și o miză în relația cu puterea”, a precizat Andreescu. Însă, intelectualii nu l-au dezbătut. Poate că intelectualilor le este frică, poate că intelectualii nu vor să-și asume nicio responsabilitate socială, poate că intelectualilor le place doar rolul de intelectual.

Printre rânduri am cules câteva cuvinte din partea profesorului Michael Shafir (UBB) care a conchis: „asumarea începe în fața oglinzii!”. „Rolul intelectualului este să direcționeze cât mai departe societatea românească de cultura rușinii”, a precizat Shafir.

Colocviul cu tema: „Intelectualii şi puterea. Rolul intelectualilor în societatea democratică” a fost organizat de Centrul de Analiză Politică al Universităţii Babeş-Bolyai, în colaborare cu Centrul Raţiu pentru Democraţie și a reunit intelectuali de marcă: Andrei Marga (rectorul UBB Cluj), Emil Hurezeanu (Realitatea Tv), Vladimir Pasti, Adrian Paul Iliescu, Michael Shafir, Sorin Bocancea, Gabriel Andreescu, Constantin Schifirnet, Chung Hong Key, Anton Carpinschi, Ruxandra Cesereanu, Cristian Bocancea, Marta Petreu, Lavinia Betea, Alina Hurubean, Stefan Borbely, Dan Lazea, Doru Radosav şi Indrei Ratiu.

Jurnalismul cultural documentează și dinamizează câmpul artistic și cultural, influențează formarea publicului și oferă parametrii de interpretare a culturii într-un anumit spațiu și timp. Potrivit teoreticienilor, jurnalismul cultural reprezintă o zonă eterogenă a mass-media, a genurilor și a produselor care înglobează producerea, circulația și consumul bunurilor simbolice în domeniul artelor, literaturii, științelor socio-umane, în diferite scopuri: creativ, critic sau pur și simplu de a le face publice. Aici pot fi încadrate revistele literare, cu circulație restrânsă, suplimentul săptămânal al unui cotidian, reviste specializate, de nisa (artă, muzică, cinema etc.) sau rubrici de loisir și divertisment. În conformitate cu Faro (2007), unul dintre obiectivele jurnalismului cultural ar fi să evalueze şi sa analizeze produsele simbolice, care asigura legitimitatea interpretativă a periodicelor şi dreptul lor de a apăra idei. Jurnalismul cultural  devine  un “spaţiu public pentru producţia intelectuală”, o platforma de interpretare. Insa, coexistența textelor cu specificitate literară, a eseurilor analitice și a textelor informative punctează o zonă conflictuală, in care nu se poate distinge datoria jurnalistului și cea a specialistului  (Tubau, 1982). Motivul il reprezinta faptul ca reporterii, intelectualii și filosofii trăiesc împreună în publicațiile culturale sau în paginile dedicate domeniului cultural. Rezultatul este un spațiu diferit față de restul producțiilor jurnalistice.