VERTIGE

Alexandru Emil Petrescu y Conde de Transilvanya: „Inițiativa de a scoate primul ziar anticomunist a fost a mea!”
Contele de Transilvanya trăiește în Spania, e jurnalist și umblă deghizat în Hemingway

Toți românii din Spania îl cunosc. Contele le știe pe toate. E rafinat, fumează trabuc și vorbește rar. Pozează în Hemingway. Numai la ocazii, când se poartă în costum alb și pălărie. Alexandru Emil Petrescu a rămas suspendat între două lumi: un înăuntru și-un afară, între realitate și ficțiune. A fugit din România după revoluția din `89  pentru că se săturase de „mizeria din țara sa”. A preluat redacția fostului ziar comunist Flamura Prahovei și a înființat noul ziar Prahova Liberă, de care s-a ocupat mai bine de trei luni. Împreună cu nepotul lui Nichita Stănescu a scos primul săptămânal de cultură pro-monarhist din România, Muntenia. Ajuns în Madrid, Spania, dintr-o eroare administrativă este botezat de către spanioli, în cartea de identitate, Conte de Transilvania (Alexandru Emil Petrescu y Conde de Transilvanya). Începe să colaboreze cu ziarele din România, devenind corespondentul publicației Evenimentul Zilei și nu numai, iar în anul 2000 înființează prima publicație pentru românii din Spania, Orient Expres. A fost numit cel mai bun ziarist al anului 2000, primind premiu din partea Regelui Juan Carlos și a Clubului Internațional de Presă.

Oana POPIȚIU

Contele de Transilvania a lucrat până la revoluţie la platforma Prometeu. În ciuda titulaturii, prahoveanul nu e nici pe departe de viță nobilă. Bărbatul povestește cu tristețe destinul familiei sale în perioada regimului comunist. „Bunicul meu a murit în închisoare, l-au arestat ăştia pentru că nu a vrut să intre în cooperativa agricolă. A murit în `52 sau `53. A fost şi la canal. Din poveștile, care se spuneau pe la colţuri, bunicul meu era, să-i zicem, moşier. După ce s-a întâmplat asta au fost strămutaţi din zona Buzău, Padina. Au fost prin Bărăgan, trimişi forţat şi au scăpat de chestia asta care li se impunea. Ceilalți bunici erau din Vâlcea”, a povestit Petrescu.

„Nici nu știam ce înseamnă capitalismul!”

După ce a scos primul număr al ziarului Prahova Liberă, care a ieșit câteva luni bune, l-a întrerupt pentru că au revenit comuniștii.  „Am făcut totul pe banii mei. Era o chestie privată, eu câștigam la platformă 7000 de lei. Inițiativa de a scoate primul ziar anticomunist a fost a mea. În primele numere, vorbind despre politica editorială, doream să arătăm că se schimba totul. Venea o nouă eră, un nou tip de viață, despre care, totuși, habar n-aveam ce e! Nici nu știam ce înseamă capitalismul…Era un ziar revoluționar care funcționa sub sloganul Români uniți-vă!”, a povestit Petrescu. Nu numai că a finanțat apariția ziarului, ci mai mult decât atât Petrescu s-a ocupat și de distribuție. „Am făcut rost de-un șofer și m-am dus pe Valea Prahovei să împart ziarele, totul era voluntariat, era o chestie utopică, noi l-am scos gratuit. Se instalase anarhia. Nu mai funcționa nicio instituție”, și-a amintit Contele. Când au revenit comuniștii le-au confiscat legitimațiile. „Au venit redactorii fostului ziar și au preluat redacția”, a precizat prahoveanul.

Scos din servici de securiști

În timpul acesta Petrescu a lucrat în permanență la platformă. „Lucram două săptămâni și două eram liber. La platformă se schimbaseră deja majoritatea directorilor, mulți dintre foștii colegi erau deja secretari de partid și mă acuzau că aș fi securist. După aceea am fost forțat să renunț efectiv la platformă. În biroul directorului era un securist, Naca. M-au chemat în biroul respectiv, înainte de revoluție, cu câteva luni și Naca ăsta m-a lovit dintr-o dată și mi-a spus că nu o să mai urc pe platformă cât e el acolo. Deci, am renunțat la platformă!”, a povestit Contele.

„Nu ne mai dădeau hârtie, nu mai puteam să scoatem ziarele!”

Contele era împotriva a tot și toate. A participat la manifestaţiile „anti-mineri”, „anti-FSN”, „anti-toate”. „Tot ce era anti legat de regimul comunist. Luam măsuri radicale. Eu eram, efectiv, contra. Am participat la revoluție!”, a mărturisit Contele. După episodul cu Prahova Liberă, Contele nu s-a dat bătut. A tipărit publicația Muntenia, despre care crede „că a fost printre primele ziare monarhiste din România”. „Împreună cu nepotul lui Nichita Stănescu, am făcut partidul Liberal Monarhist din România. Introduceam ideea de monarhie. Ne-am extins pe trei județe Prahova, Buzău, Dâmbovița. Au venit minerii din județul Prahova. Manifestații contra FSN. Eram alergați pe stradă. Au venit la redacție. Nu ne mai dădeau hârtie, nu mai puteam să scoatem ziarele. La mine acasă mi-au mânjit ușa cu rahat. Deja eram la publicarea celui de-al doilea număr Muntenia, început după ce am fost scos din redacția Prahova Liberă. Ne-am permis chiar să aducem o machetatoare din București și i-am închiriat o cameră la hotel”, a povestit Contele.

„Credeam că sunt controale, ca în lagăr!”

Contele de Transilvanya a plecat din țară îndemnat de soția sa, pe vremea aceea, șef de personal la o întreprindere. „Mi-a spus că nu mai rabdă, că nu mai rezistă și că trebuie să fugim din țară. Și, dintr-o dată, am luat hotărârea să plecăm. Prima dată am vrut să plecăm în Portugalia, pentru un meci. Am vândut tot ce aveam în România. 100.000 de lei a costat excursia în Spania. Cu ajutorul unui prieten. Era iarna lui `91, pe 26 ianuarie”, a povestit Petrescu. Citise totul despre Spania, dar excursia l-a prins cu căciulă de astrahan. „Ajunsesem cu un palton foarte lung și cu o căciulă rusească de blană. Am oprit niște polițiști, pentru că știam că imediat ce ajungi într-o altă țară te declari azilant. Noi știam foarte puțin spaniola. Ne-au plimbat peste tot. Până la urmă ne-au dat azil politic, mie și soției mele”, a precizat contele. Potrivit acestuia, ei au reprezentat ultimele cazuri cărora li s-au mai acordat azil politic. „Aici ne-am întâlnit cu toți intelectualii, medici, ingineri,  fugiți din România. În Madrid condițiile erau foarte bune la azil. Credeam că sunt controale, ca în lagăr, cum auzisem de la posturile de radio, de la Europa Liberă. Dar nu a fost așa. Condițiile erau foarte bune, cu masă. Cred că am stat un an și ceva. Exista înțelegere între toți românii”, a povestit Contele de Transilvanya.

 „Mă așteptam ca ăștia să aibă câte-un pistol la spate, lovituri de stat, revolte înnăbușite!”

La puțin timp după sosirea în Spania, Petrescu s-a apucat de scris. Pentru presa spaniolă. Scria în engleză și, ajutat să le traducă, publica în reviste spaniole. „Era o mână de români în toată Spania. Eu deja intrasem în Uniunea Mondială a Românilor Liberi a lui Ion Rațiu. I-am cunoscut pe legionari, pe Traian Popescu, Aurel Răuță, pe comandatul Horia Sima. Eram speriat. Informațiile pe care le aveam despre legionari le primisem la școală. Ce ne-a fost predat la orele de istorie. Deja mă așteptam ca ăștia să aibă câte-un pistol la spate, lovituri de stat, revolte înnăbușite”, a mărturisit prahoveanul. A scris pentru ziarul Dreptatea, Zig-zag. Legionarii i-au propus să se ocupe de revista lor, Carpații. „Eram destul de reticent, dar m-au impresionat. Mă așteptasem să fie oameni plini de bani, cum spuneau ăia din țară. De unde? Erau oameni foarte modești, care făceau activități culturale, puneau mână de la mână. Am pregătit primul număr, dar nu s-a mai făcut”, a povestit Petrescu. A tipărit primul ziar românesc din Spania. „Speram să se vândă, în limba română. S-a fondat cu un eșec total.  Românii nu cumpărau ziare!”, a mai spus contele. Astfel, Petrescu a început să colaboreze cu revista Interviu, a lucrat la Radio Nacional de Espana și a început să lucreze la Tele5 cu Valeriu Lazarov.

Alexandru Emil Petrescu s-a născut la 30 mai 1959, Ploiești. A urmat Liceul Alexandru Ioan Cuza Ploieşti, Universitatea Complutense din Madrid, Universitatea Carlos III. Este fost coordonator al Partidului Liberal Monarhist pe Prahova în 1990-1991. Este membru din 1992 al Partidului Popular Spaniol, fiind primul român acceptat ca membru. Este coordonator al Comunității Românilor din Spania din 1993 și a filialei Uniunii Mondiale a Românilor Liberi  - Spania.

Prahoveanul anului  Alexandru Emil Petrescu y Conde de Transilvanya
Puteti vota aici: http://www.ph-online.ro/prahoveanul-anului/item/1008-alexandru-emil-petrescu-y-conde-de-transilvanya#ixzz131dqdDHO

Într-o Românie narangie și utopică, rațională și nu populistă, austeră și zeloasă, ne-am naște bătrâni și am muri tineri. Aidoma personajelor lui Fitzgerald, (Strania poveste a lui Benjamin Button/The Curious Case of Benjamin Button“) ne-am încasa neîndoios pensia la timp, un timp potrivit de această dată, și am uita și de diminuarea indemnizației de creștere a copilului. Am uita și de faptul că un vanitos, un ranchiunos, un meschin, un complexat oferă spectacole gratuite, manevrându-și marionetele, conducându-le din culise la marele bâlci al politicăriei. Am uita de licheaua care, patern, își dojenește adversarii numindu-i imaturi, maimuțici și obraznici și ne-am aminti de legitimarea comuniștilor prin fraudarea alegerilor din 1946. Nu ne-am spăla pe mâini de cei 45 de ani de jug comunist și ne-am aminti de fraudarea voturilor legii pensiilor.  Am lua atitudine în fața spoielii austerității și am înțelege gravitatea lucrurilor. Am avea, poate, o reacție mult mai dură împotriva prințesei Anastase, care bâlbâie scuzele și justificările, invocând erorile determinismului tehnologic. N-am închide ochii la pudibonderismul marinarului cu reacții sacerdotale vizavi de Parlamentul sacru și  locul democrației, și cu chef de retorică ieftină: Cum ar fi să o întreb pe Roberta Anastase: Dă-mi probele că PSD-ul a părăsit sala pentru bani. Ne-am desțeleni simțurile și am desluși semnificațiile flatulațiilor și obnubilațiilor din creierul Robertei, care se disculpă aruncând din nou mingea în terenul arid al pensionarilor, care cică nu trebuie să se lase păcăliți de demagogia PSD. Am înțelege, bătrâni fiind, că fuga PSD nu se vinde în dinari, ci în miliarde de lei din visteria Statului. Ne-ar fi lehamite de caraghioslâcul parlamentarilor, protejați de lege. Din schimbul tăios de replici, am schița doar zbenguiala unor copii teribiliști care și-au împrumutat jucăriile unul altuia. Ba nu, el e de vină! Ba nu, el e! El, un bătrân marinar hoț care a fost de acord cu promulgarea unei legi criminale. Nu, ei, care au acționat la ordinul lui Traian Băsescu. Ba nu, el care era preş la mine în birou, să-l sprijin pentru Primăria Capitalei! Marinarul-Tată nu mai poate să-i tolereze obrăznicia, când ştie, și ce limbaj (sic!) de mahala, câte paralele face! Și ce contează cine a înlocuit hoții cu proștii, când el, Băsescu, trece prin criză ca prin furtunile de pe mare? Și ce contează că-și fac plângeri penale unul altuia? Noi, noi nu ne naștem, aidoma personajelor de nuvelă, bătrâni!

Și, în final, se mai aud doar glasurile adunăturii de huligani care mormăie un stins: Du-te Băsescu, după Ceaușescu!

Răcnetul Buzăului