Archive for mai 2011
Jurnalistul Virgil Lazăr la 80 de ani! La mulți ani!
„La Cluj, în sferă jurnalistică, nu pot uita nici pe Virgil Lazăr, un excelent profesionist, cu care am colaborat după 1989 la Tribuna Ardealului și în alte împrejurări, (consolâdu-ne reciproc) în idei. În ultimul timp, tot mai bolnav, îl văd tot mai rar.” Adrian Marino, Viața unui om singur, Editura Polirom, Iași, 2010, p. 524)
De aproape doi ani îl intervievez pe jurnalistul Virgil Lazăr, pentru teza mea de doctorat. Virgil Lazăr scrie de mai bine de jumătate de veac pentru publicația România Liberă. Și-a început cariera jurnalistică la doar 18 ani, în anul 1949 și, iată, astăzi, încă mai scrie. În cei 50 de ani a văzut și a trăit multe.
Îl găsești, într-un mod aproape straniu şi, poate, extravagant pentru documentare, tot la redacţia ziarului România Liberă din Cluj-Napoca. Memoriile jurnalistului Virgil Lazăr devin, astfel, pagini de istorie a presei. Pagini ale unui istoric al clipei.
Pasiunea pentru gazetărie a început încă de pe vremea copilăriei. Acesta mărturisește în interviu: „Da, îmi plăcea presa, tata venea cu ziare la Sighişoara, cu un maldăr de ziare şi am început să citesc. Din politică nu prea ştiam eu foarte mult, dar mă fascina „Faptul divers” şi „Mica publicitate”. Da, dragă: „Vând pantofi, purtați trei luni”; „Am trei căței, donez unu’, contra cost”; „Domn bine vrea să se căsătorească cu doamnă bine”. Mă fascina lumea asta. O chestie de haz: „Domn bine, inginer, cutare, cutare, vreau să-mi găsesc o doamnă cu maşină. Rog să trimită poza maşinii”. Şi, asta, mă fascina. Cronicile politice, astea nu mă pasionau. O lume pe care o visam. Îmi spuneam, ce-i şi cu Bucureştiul ăsta?”
Virgil Lazăr (prenumele la naştere: Vergil) s-a născut 17 mai 1931, comuna Laslea județul Sibiu. Acesta cunoaște toate personalitățile vremii, amintind aici pe Octavian Paler, Adrian Marino, etc. În 1952 refuză oferta de a pleca la studii în URSS (propunere făcută de lingvistul Dimitrie Macrea), şi devine student la Institutul Agronomic din Timişoara, păstrându-și calitatea de corespondent salariat al României Libere. Colaborează neîntrerupt la România Liberă (în ediția Transilvania Banat, cu rubrica „Interviul Săptămânii”, între 2003-2006), dar şi la Drapelul roşu din Timişoara (rubrica „Cutia cu scrisori”), Magazin internațional (rubrica „Bioagricultura în actualitate”, 2002-2004), Tribuna Ardealului (rubrica „Blitz”, 1993-1995), Magazin, Radio Timişoara, Scrisul Bănățean, Familia, Transilvania, Steaua, Tribuna, la ziare locale din Timişoara, Oradea, Sibiu, la Radio Europa Liberă (după 1989), Tribuna Ardealului (1993-1995). În calitate de corespondent al României Libere, a acoperit județul Târnava Mare (1950), regiunea Sibiu (1951-1952), regiunea Banat (1952-1965), regiunea Crişana (1965-1969), județul Sibiu (1970-1978), județul Cluj (1978-2000; din 2000 rămâne colaborator cu contract al României Libere, până în prezent, fiind unul dintre puținii jurnalişti români care a lucrat o jumătate de veac – 1950-1999 – la aceeaşi instituție de presă). A publicat în Evenimentul Zilei şi în Ziua de Cluj, peste 60 de episoade dintr-un volum memorialistic. A contribuit decisiv la reapariția, între 1993-1995, a cotidianului de orientare democratică Tribuna Ardealului, unde a fost redactor-şef, director fiind Adrian Marino, iar redactorii-şefi adjuncți, la înființare, scriitorii Radu Mareş şi Ioan Muşlea. A mai semnat cu pseudonimele V. Lăsleanu, V. Arbore, V. Sibianu, V. Sighişoreanu. A fost preşedinte al Filialei Cluj a Alianței Civice (1994-1995), vicepreşedinte al Organizației Județene a Convenției Democratice (1995). În 2011 primește titlul de „Senior al Cetății”.
